Strategii de supraviețuire și de integrare socio-profesională în familiile foștilor deținuți politici în primele două decenii ale regimului comunist

Descrierea proiectului

Instaurarea regimului comunist în România s-a produs prin teroare și presiuni fără precedent, în contextul prezenței trupelor Armatei Roșii pe teritoriul țării. În scopul consolidării sale, autoritățile au trecut la reprimări brutale ale oricărei împotriviri (reale sau imaginare), pentru a urmări două obiective: a anihila orice încercare de contestare a regimului, atât în substanța legitimității sale, cât și prin refuzul acceptării normelor pe care le impunea; a obține adeziunea formală a majorității populației față de noua politică. În aceste condiții, în primele două decenii, arestarea și condamnarea adversarilor sau a potențialilor opozanți politici au principalele metode utilizate. Au fost avuți în vedere atât reprezentanții partidelor politice interbelice, cât și cei care, dintr-un motiv sau altul, nu erau pe placul noului regim. Dar mai mult decât atât, în paralel cu acțiunile brutale ale Securității, în urma cărora cea mai mare parte a adversarilor a fost practic eliminată, au fost luate o serie de măsuri represive prin care și familiile acestora au fost pedepsite, marginalizate și stigmatizate. Toate aceste practici intruzive asupra indivizilor și familiilor lor au marcat, prin extensie, evoluția societății românești pe termen lung, unele dintre efecte putând fi vizibile chiar și în prezent.

În ultimii 25 de ani, cercetările cu privire la anii instaurării comunismului în România, implicit cele referitoare la represiunea politică, au cunoscut o dezvoltare fără precedent. Acest lucru era cât se poate de firesc în condițiile în care astfel de teme au fost tabu înainte de 1989. Interesul cercetătorilor a fost dublat de afluența de lucrări memorialistice, care au contribuit, la rândul lor, la recuperarea unor pagini de istorie recentă. Cu toate acestea, numeroase aspecte ce țin de istoria primelor două decenii de regim comunist au rămas puțin cunoscute. Printre ele se numără și modul în care „marea istorie” sau istoria publică, respectiv, valurile de represiune concretizate în peste o sută de mii de arestări și condamnări, au interferat cu microistoria, mai exact cu indivizii. Avem în vedere, în acest caz, nu pe cei aflați direct în vizorul autorităților comuniste, care au ajuns în detenție, ci pe ceilalți membri ai familiilor lor, la rândul lor victime ale regimului, despre care se știe mult prea puțin. Schimbările dramatice care s-au produs în evoluția socială, profesională, economică și culturală a rudelor foștilor deținuți politici au reprezentat, în ultimii ani, teme mai mult decât secundare, interesul istoricilor și al opiniei publice fiind mai degrabă concentrat pe destinele celor care au suferit din cauza terorii comuniste în urma anchetelor și a privării de libertate. Dar, dacă numărul celor care au ajuns atunci în aresturile, închisorile, lagărele și coloniile de muncă depășește 100.000 de persoane (în istoriografie sunt vehiculate – în opinia noastră în mod nerealist – și cifre de 350.000 – 600.000 de persoane) putem aprecia că numărul victimelor aparent colaterale – dar care au fost, la rândul lor, victime ale acestor măsuri represive – s-au ridicat la câteva sute de mii de persoane, așadar o pondere însemnată a populației României de la acea vreme. Avem în vedere la realizarea acestei estimări că, în urma unei arestări și condamnări, familiile, reprezentate de părinți, soți, soții ori copii au fost nevoite, la rândul lor, să suporte o serie de vicisitudini din pricina modului în care regimul comunist înțelegea să se raporteze la „dușmanii poporului” și la toți cei apropiați acestora. Atitudinea lipsită de umanitate a autorităților vremii față de membrii acestor familii reprezenta, în fapt, o modalitate invazivă de impunere a controlului asupra societății, prin intermediul fricii generalizate.

Prin abordarea temei de cercetare dintr-o perspectivă duală, atât a mărturiilor de istorie orală a celor direct implicați, cât și prin apelul la documentele de arhivă (și cu raportare directă la bibliografia generală existentă), considerăm că se creează premisele unei cercetări care să surprindă articulațiile complexe între marile procese ale istoriei și impactul acestora la nivelul societății și al indivizilor.

Apreciem că un astfel de proiect este important și datorită faptului că potențialii martori și furnizori de informații istorice pe care îi avem în vedere sunt în mod inevitabil afectați de trecerea timpului, iar recuperarea mărturiilor lor se impune cu necesitate, atât pentru cercetarea de azi, cât mai ales pentru istoricii viitorului, care în foarte scurt timp nu vor mai avea posibilitatea „accesării” acestui gen de „surse”.

Obiectivele proiectului

Prin abordarea temei de cercetare din perspectiva istoriei orale, dar și prin apelul la documentele de arhivă, ne propunem:

  • să surprindem articulațiile complexe între marile procese ale istoriei („marea istorie” sau istoria publică) și nivelul microistoriei, reprezentat de indivizi și familii. În mod concret dorim să aflăm maniera în care s-a schimbat evoluția socială, profesională, economică și culturală a unor persoane ca urmare a unor evenimente și fenomene din istoria recentă a României.
  • să evidențiem modul în care procesul de comunizare și de nivelare/omogenizare a determinat destructurarea societății tradiționale.
  • să identificăm principalele fluxuri istorice care au marcat evoluția societății românești în primele două decenii de regim comunist, efectele lor, și modalitățile specifice de elaborare a unor strategii de supraviețuire și/sau adaptative la situația nou creată.
  • să surprindem traumele psihologice suferite de membrii familiilor foștilor deținuți politici și modul în care le-au influențat acestea reacțiile ulterioare (dacă le-a întărit convingerile anti-comuniste sau, dimpotrivă, i-a transformat în persoane temătoare, dispuse permanent să se integreze social și politic; poziționarea față de trecut după 1989).
  • să relevăm mecanismele prin care statul totalitar comunist a încercat să interfereze cu evoluția firească a familiilor și indivizilor și, în acest fel, să remodeleze întreaga societate.

– să constituim o arhivă audio-video tematică, care să poată fi ulterior utilizată atât de cercetătorii interesați de istoria recentă, dar și de reprezentanți ai mass-media sau de cadre didactice care doresc să folosească acest tip de materiale în procesul educativ la diferite nivele.

Metodologie

Pornind de la constatarea că apelul exclusiv la un singur tip de surse poate genera anumite deformări asupra rezultatului final al unei cercetări istorice, considerăm că se impune o abordare interdisciplinară a temei propuse. Astfel, avem în vedere atât cercetarea de tip clasic, în arhive, cât și investigațiile de istorie orală, cu deschideri interdisciplinare specifice spre alte științe socio-umane, precum sociologia sau antropologia socială.

În ceea ce privește cercetările în arhivă vom avea în vedere specificitatea documentelor (realizate de poliția politică a statului totalitar), aflate în special în Fondurile Penal, Documentar și Informativ ale CNSAS. În ceea ce privește sursele orale, ele au început să ocupe în ultimii ani un loc tot mai important în metodologia cercetării istorice din România, ca o alternativă și, în același timp, ca o complementaritate la scrisul istoric tradițional, bazat aproape exclusiv pe documente de arhivă.

Pe lângă restituirea subiectului din perspectiva „mare”, oferită de statistici și de documentele vremii, cercetarea noastră vine și cu o abordare din perspectiva experienței directe, individuale, care va pune în evidență viziuni și puncte de vedere neconvenționale, în orice caz diferite de construcțiile oficiale de care este „contaminat”, adesea, documentul de arhivă.

În cercetarea de istorie orală intenționăm să folosim ancheta orală pe bază de interviu structurat. Aceasta va fi aplicată unui eșantion reprezentativ, constituit în funcție de o serie de criterii bine stabilite precum: aria geografică (avem în vedere toate județele țării și Bucureștiul), mediul urban și rural, poziție socială, etnie, vârstă, sex, studii. Însă criteriul cel mai important care va sta la baza selecției potențialilor intervievați va fi acela al deținerii de amintiri relevante cu privire la subiectul cercetării. Identificarea potențialilor martori se va face în colaborare cu Asociația Foștilor Deținuți Politici din România.

Interviurile vor avea la bază atât principiul calitativ, cât și cel cantitativ, pentru a se obține o imagine cât mai clară asupra temei. Ele vor fi realizate pe baza unui ghid de interviu redactat în prealabil de membrii echipei și vor fi înregistrate pe suport audio digital (iar cele mai reprezentative și pe format video digital), transcrise, editate și apoi utilizate în conexiune cu sursele de arhivă în vederea valorificării științifice.

Diseminarea rezultatelor cercetării

Din această perspectivă avem în vedere diseminarea rezultatelor proiectului atât în plan naţional, cât şi internaţional. Astfel, ne propunem:

  • realizarea unei paginii web a proiectului, în limba română şi limba engleză
  • realizarea de interviuri de istorie orală cu foști deținuți politici și membri ai familiilor acestora. Ele vor intra în Arhiva de Istorie Orală a Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) de unde vor putea fi accesate de cei interesați
  • constituirea unei baze de date cu numele persoanelor intervievate
  • publicarea unui volum colectiv (rezultat în urma organizării unei conferințe internaționale) la o editură de prestigiu.
  • organizarea la Râmnicu Sărat în 2016 a unei conferinţe internaţionale care să reunească specialiști din România și din străinătate
  • publicarea unui volum cu mărturii și documente rezultat în urma cercetărilor desfășurate în cadrul proiectului, la o editură de prestigiu.
  • redactarea a minim 4 studii (ce vor fi publicate în reviste indexate în baze de date internaționale importante
  • participarea la minim 9 conferințe internaționale organizate de instituții de cercetare sau academice de prestigiu din țară sau străinătate